Yahoo Italia Ricerca nel Web

Risultati di ricerca

  1. Elena Văcărescu, nota anche con lo pseudonimo di Hélène Vacaresco (Bucarest, 21 settembre 1864 – Parigi, 17 febbraio 1947), è stata una scrittrice, poetessa e traduttrice rumena stabilita in Francia, cavaliere della Lègion d'honneur, la prima donna rumena a diventare membro d'onore dell'Academia Române.

  2. Elena Văcărescu, or Hélène Vacaresco (September 21, 1864 in Bucharest – February 17, 1947 in Paris), was a Romanian-French aristocrat writer, twice a laureate of the Académie française.

    • February 17, 1947 (aged 82), Paris, France
    • Elena Văcărescu
  3. Elena Văcărescu, nota anche con lo pseudonimo di Hélène Vacaresco (Bucarest, 21 settembre 1864 – Parigi, 17 febbraio 1947), è stata una scrittrice, poetessa e traduttrice rumena stabilita in Francia, cavaliere della Lègion d'honneur, la prima donna rumena a diventare membro d'onore dell'Academia Române.

  4. Elena Văcărescu (n. 21 septembrie 1864, București, Principatele Unite Române – d. 17 februarie 1947, Paris, Franța) a fost o scriitoare română stabilită în Franța, membră de onoare a Academiei Române, laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. A avut o bogată activitate politică și literară la Paris .

  5. Romanian-French writer, Elena Văcarescu (1864 – 1947) descended from a long line of boyars of Wallachia. Her family included Ienăchiță Văcărescu, the author of the first Romanian grammar. An episode of her life is her love for Ferdinand, the future King of Romania. Queen Elisabeta invited Elena to the palace in 1888.

  6. Elena Văcărescu ( n. 21 septembrie 1864, București, Principatele Unite Române – d. 17 februarie 1947, Paris, Franța) a fost o scriitoare română stabilită în Franța, membră de onoare a Academiei Române, laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. A avut o bogată activitate politică și literară la Paris.

  7. Văcărescu, Elena nell'Enciclopedia Treccani - Treccani - Treccani. Scrittrice romena (Bucarest 1866 - Parigi 1947), nipote di Iancu. Visse dapprima alla corte di Romania, poi, dal 1891, a Parigi.